De ce ești atât de scurt la vorbă?
Nu-ți mai place oare, ca altădată, să cânți?
Și totuși, când erai tânăr, pe vremea speranței,
Cântecul tău nu mai avea sfârșit.
Cântecul meu e ca norocul meu – Vrei să te scalzi
În apusul de soare? Dar iată că a trecut,
Și pământul e rece, și pasărea morții zboară șuierând
Neprielnic prin fața ochilor tăi.
Antologie – Flori de poezie străină răsădite în românește
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra pierderii entuziasmului și a bucuriei de a trăi odată cu trecerea timpului. Vorbitorul deplânge scurtimea vieții și apariția deziluziilor, comparând prezentul rece cu trecutul plin de speranță.