Doar o vară lăsați-mi, Puternicelor!
Și-o toamnă, ca viersul meu să dea rod,
Ca mai voioasă inima, -n dulcele
Joc săturată, să-mi poată muri.
Sufletul ce-n viață n-avuse divinul
Său drept, nici în Orkus pace nu ia;
Dar harul curat dacă vreodată-n
Inimă-l port și versul mi-e sfânt;
Bun găsit atunci, pace-a lumii de umbre!
Sunt mulțumit chiar dacă tu, cântecul meu,
Nu m-ai călăuzit într-acolo; odată
Trăit-am ca zeii, mai mult nici nu vreau.
În românește de Ion Pillat
Sensul versurilor
Poezia exprimă o dorință de a trăi intens și pe deplin, chiar dacă asta înseamnă o moarte iminentă. Vorbitorul își dorește o vară și o toamnă bogată, astfel încât sufletul său să poată muri împăcat. Acceptă moartea ca pe o eliberare, fiind mulțumit cu experiența unei vieți trăite la intensitate maximă.