La râul lui domol de-acasă se-ntoarce vesel corăbierul
Din insulele-ndepărtate unde-a cules și-a adunat.
Aș vrea și eu să vin acum acasă;
Dar ce-am cules eu altceva decât durere.
O, țărmuri fericite care m-ați crescut,
Puteți voi stinge chinul dragostei? Și voi,
Păduri ale copilăriei mele,
Îmi dați voi oare, când mă-ntorc, liniștea iarăși?.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund de casă și de locurile natale, amintind de o perioadă fericită a vieții. Vorbitorul se întoarce acasă, dar este măcinat de durere și se întreabă dacă va mai regăsi liniștea pierdută.