Cine trăiește abandonat, însă ar vrea să intre când și când în contact cu cineva, cine își dorește să vadă un braț oarecare de care să se țină fără prea multe complicații, cine caută să se întrețină despre schimbările peste zi,
starea vremii, situația profesională și alte lucruri de acest fel – acela nu se va putea lipsi mult timp de fereastra dinspre stradă. Și dacă pare că nu caută nimic și se duce doar ca un om ostenit până la glaful ferestrei, plimbându-și ochii în sus și-n jos înspre cer și oameni, dacă pare că nu vrea nimic și și-a dat așa, puțin, capul pe spate, totuși îl trag în jos, fără voia lui, caii cu trăsurile și larma care-i urmează, atrăgându-l astfel, până la urmă, spre armonia umană.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de singurătate și dorința de conectare umană a unei persoane care se simte izolată. Fereastra devine un punct de observație și o legătură fragilă cu lumea exterioară, atrăgând-o înapoi spre "armonia umană".