Flou Rege – Incurabil

Incurabil,
Încerc să mă vindec.
Mă simt sec,
Și mă înec, într-un cântec.
Am încercat de mult să mă vindec,
Probleme am prea multe și mă simt sec.
Tornade și furtuni, tinnitus, înec,
O mie de răspunsuri într-o sticlă de Jack.
Am încercat de mult să mă vindec,
Mi-e greu să scap de gând și-l fac cântec.
Mi-e dor să dorm adânc când nopți nu trec,
Până nu le contemplez pe rând și disec.
Sunt iar plin de rânduri, iar sentimente,
Cascade de gânduri sunt avertismente.
Pe stradă trec singur și-n noaptea cea rece,
Și când vreau să scriu, nu mă oprești, că mi-e sete.
Cad cortine, rămân star sunt rege,
Îmi trec toată viața cântând niște piese,
Și-mi schimb fortăreața din munte pe creste,
Și cum prind speranța, nebunia-mi crește.
Incurabil!
N-am remediu pentru flow-ul ăsta și rămân incontestabil.
Orice boală aș avea, rămân capabil,
Tot ce las în urma mea-i să vezi va deveni durabil.
Incurabil!
Nu există tratament pentru un suflet într-un chin nemăsurabil.
Tot persistă un sentiment nefavorabil,
Și nu mă refer la lipsă, la golul interminabil.
Incurabil.. Incurabil..
Dacă-ai știi ce-am în minte,
Un cor de voci care-mi vorbesc neîncetat,
Mă prinde câte-un episod, devin rapid un demon de legat,
Când deschid zece portaluri și termin de levitat.
Mă gândesc că nu-i nimic de evitat,
Merg până la capăt, știu, indiferent de rezultat.
Muzica mă ține viu, găsesc fântână când străbat,
Mental toate pustietățile ca să ajung în larg.
Și de acolo urc încet spre cer,
Fără aripi zbor, doar adevăr de care toți se tem.
Fără întrebări și introspecții-n care toți suntem,
Când viața ne dă lecții nu contează-n timp ce vârstă avem.
De-asta cu restul rămas îl vărs într-un catren,
Îl duc la infinit sperând mereu să fiu un om mai demn.
Mă uit spre răsărit căutând o frumusețe-n tot ce avem,
Și până la sfârșit sunt incurabil, dar nu mă tem.