Coboară moțul din munte
Încărcat de gânduri multe.
C-așa-i a moțului soartă
Să strige din poartă-n poartă.
Tot pe drum, pe lângă cal
Merge moțul din Ardeal.
Tot pe drum, fără muiere
Umblă moțul cu ciubere.
Trage calul de zăbală,
Ea doarme cu perna-n poală.
Domnilor, să m-ascultați:
Pădurea să n-o tăiați
Că noi cu ea suntem frați.
Rupt îi calul de povară,
Moțul urcă-n munte iară.
Cântă frunza codrului
Cântecele moțului.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața tradițională a moțului, legătura sa strânsă cu natura și importanța pădurii pentru comunitate. Este un apel la conservarea naturii și la respectarea tradițiilor.