Florian Pittis – Nastratin Hogea

Nastratin Hogea odată fiind la o nuntă chemat
Se duse în haine simple ca sărac biet îmbrăcat
Nuntașii astfel văzându-l nici în seamă nu-l băga
Ci pe cei cu haine scumpe să trateze alerga
Și după ce așezară la masă pe toți frumos
Îl puseră și pe dânsul, în colțul mesei de jos.
Nastratin văzând aceasta, se sculă,
În grabă alergă și pe un al său prieten să-i dea hainele-l rugă
Și cu hainele acelea se îmbrăca galant, pe loc
Puse și o blană asupra cu postav roșu, de foc
Și așa mergând el iarăși la nunta ce-a fost chemat
Cum îl văzură nuntașii cu cinste l-a întâmpinat:
Poftim, poftim, poftim Hoge Efendi, către dânsul tot zicând
L-a pus tocma’n fruntea mesei, fiecare loc făcând
El dacă șezu la masă și-a întins mâneca în vas, zicând:
Poftim, poftim, blană mănâncă, ce e mai gras..
Îl întrebară nuntașii, Hoge Efendi, zicând
Pentru ce-o faci aceasta și întingi mâneca mâncând,
Pentru că el le răspunse:
Eu când am venit cu hainele cele proaste nimeni nu m-a cinstit
Iar când am dat Buna ziua, abia mi-a zis mulțumim
Iară cum veni cu acestea, toți mi-au zis:
Poftim, poftim; de aceea și eu blana să mănânce o poftesc,
Căci văz toți privesc la haine, iar persoana n-o cinstesc!