Ca un păienjeniș tăcerea se întinde prin unghere
Câteva raze mai clipesc stinghere prin unghere
Și iată visul vine pe furiș
Și intră în odaia mea tiptil ca un copil
Pe la fereastră
Ca un bătrân cântând din flaut
Trece vântul rece
Cu atâtea vise în traista lui albastră
Tăcere, ochii zilei s-au închis
În seara asta ce mai spui tu vis?
Te ascult vorbește-mi dar încet, încet și mult
Și vorba ta să semene tăcere prin unghere
Sensul versurilor
Piesa explorează tema viselor și a tăcerii într-o noapte liniștită. Naratorul se adresează visului, căutând răspunsuri și consolare în tăcerea nopții, într-o atmosferă melancolică.