Fie amiaza, cocoșii în fundătură,
drumul urcând radios,
de parcă n-ar duce în fundătură.
Fie ziua de azi sau de ieri,
timpul fără semne, consemne….
Bântuie vânt – nori, norișori în azur,
pălmuiți-mă cu umbră, cu soare,
iarba e veștedă, iarba răsare.
Mierlele cântă,
pădurea presimte schimbarea
– care schimbare? Cântați mai clar,
mierle, cocoși în fundătură….
Sensul versurilor
Poemul explorează ciclicitatea naturii și percepția timpului, sugerând o contemplare melancolică asupra schimbărilor inevitabile. Imaginile rurale și referințele la elemente naturale creează o atmosferă contemplativă.