Alcool și vânt – albastru de tristețe –
ne zugrăvește toamna chip prelung,
pe zidurile lumii clătinate;
această judecată de apoi
la care sunt chemate
iubirile ne-ntregi.
Răspunde tu și dezvinovățește-te.
Șarpele mușcă amețit din trunchiul meu;
rămâne partea mea
vântul de sete,
rămâne focul viscolit,
în săptămâna roșie a patimilor.
Alcool și vânt. Se-aude pasărea
țipându-și dragostea
în ceasul ispășirii.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de tristețe și pierdere, folosind metafore puternice legate de alcool, vânt și toamnă. Vorbește despre o judecată interioară și despre iubiri incomplete, lăsând un sentiment de melancolie profundă și ispășire.