Florența Albu – Lumeasca
Alcool și vânt – albastru de tristețe –ne zugrăvește toamna chip prelung,pe zidurile lumii clătinate;această judecată de apoila care sunt chemateiubirile ne-ntregi.Răspunde tu și dezvinovățește-te.Șarpele mușcă amețit din trunchiul meu;rămâne partea meavântul de sete,rămâne focul viscolit,în săptămâna roșie a patimilor.Alcool și vânt. Se-aude pasăreațipându-și dragosteaîn ceasul ispășirii.