Dimineața pământului, veche,
galbene – miriștile întinse
și-o limpezime de vreme,
pregătită de-acum
să devină amintire.
Nehotărnicite
zboruri și gânduri –
de m-aș pierde-n atâtea întinderi,
aș întâlni copilul și bătrânul
care m-așteaptă la capătul vârstelor,
acolo unde se-ncheie
orizontul cu drumuri.
Lumina ne atotcuprinde.
Austrul ne trece prin aripi,
înfiorând cu zbor presimțit.
E o lumină înaltă
și morile macină
și strugurii strâng tării și culori.
Umpleți cu vin
aceste pahare;
vremea se face
drum înainte!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a frumuseții naturii, evocând un sentiment de nostalgie și contemplare. Vorbește despre ciclul vieții și despre întâlnirea cu sinele la capătul drumului.
