Am cules-o din goana trenului
și n-am cules-o.
Era izvor
și n-am luat decât o gură.
Până la gara de-argint,
izvorul se făcuse pârâu,
până la gara de aur,
pârâul se făcuse fluviu,
până la gara de alabastru,
fluviul se făcuse mare.
La capătul drumului
mi-a primit catargele.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie metaforică, în care o experiență inițială mică se transformă progresiv într-o forță imensă, simbolizată prin evoluția apei de la izvor la mare. La finalul călătoriei, eul liric se lasă purtat de această forță transformatoare.