Departe-s de mine,
aproape de tine, îndepărtatule,
prin toată zarea cresc mestecenii,
cu trunchiuri de lună,
și tu vii spre mine,
dând într-o parte și alta
frunzișul lunatic,
cu mâinile tale uimitor de trudite
și de perfecte.
După, de sute de ori, opt ore de lucru,
vorbesc într-o limbă mai pe-nțeles
despre lună și dragoste
și-mi pare cum vii,
dând de o parte și alta
lunare, firave întruchipări,
îmi pare că mă găsesc
într-o apropiere mai firească
și cu dragostea
și cu fragilele stele,
spre care mâinile tale îmi deschid
orizonturi reale,
de unde visul rămâne doar
să măsoare
distanțe fantastice.
Sensul versurilor
Poezia explorează tema dragostei printr-o conexiune profundă cu natura și cu realitatea muncii. Imaginea persoanei iubite care se apropie aduce orizonturi noi și transformă distanțele fantastice în realități măsurabile.
