Aș vrea să mai rămân în preajma ta
să-ți apăr timpul și fruntea de nea,
să alung vântul când te desfoaie
de vise, lăsându-te singur în ploaie.
Aș vrea să fiu iunie,
timpului tău de octombrie greu.
Noi doi, ai stelelor, ai durerii
și ai trifoiului cu patru foi-
cum să mă-ndepărtez,
cum să mă duc?
Mă strigă timpul tău,
din vinul fiert, din frunzele de nuc.
Simt parc-aș trece-n timpul tău, curând,
cireșii-mi întomnând.
Dar e un paznic la hotarul vârstelor –
mă trimite
să vin la vreme,
cu toate recoltele mele.
.. Lerui-ler
sunt fără tine,
parc-am rămas fără cer.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a rămâne alături de cineva drag, protejându-l de trecerea timpului și de greutăți. Vorbitorul își dorește să fie un sprijin în momentele dificile, dar este împiedicat de legile implacabile ale timpului.