Nici o iubire nu vine
să colinde colinde.
Mai exiști? Coiful tău alb,
într-un nord carnaval,
mai răsari într-un nord carnaval,
tiugi de vânt, între coapse de vânt,
mască albă, râs alb
în rafale de vânt?
Ce sărbătoare, peste râs, peste plâns!
Mai colinzi de colinde,
draga mea fără chip,
mască albă, tăcuto, pe strada
fără capăt și fine,
Nord
fără capăt și fine?
.. Și stă în răspântia albă
meșter olar
vinde blide,
vinde fețele noastre,
unicatele arse.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de pierdere și singurătate într-un context de carnaval rece și distant. Eul liric caută o iubire pierdută, ascunsă sub măști și în mijlocul unui peisaj dezolant, sugerând o stare de melancolie și căutare fără sfârșit.