Ay, drumul, drumul, drumul,
Tinerei Fecioare
și al bărcii ei!.
Fecioara era mică
și avea cunună de argint.
Patru boi galbeni
o duceau în car.
Porumbei de sticlă aduc
ploaia peste munți.
Moartea și morții sosesc
pe drumuri de negură.
Fecioară, lasă-ți carul tău
în ochii vacilor dulci
și pune-ți pe mantie
florile defunctei.
Pe fruntea Galiciei
zorii sosesc suspinând.
Fecioara privește marea
de pe prispa casei ei.
Ay, drumul, drumul, drumul,
Tinerei Fecioare
și al bărcii ei!
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie misterioasă a unei fecioare, posibil o alegorie a vieții și a morții. Elementele naturii și simbolismul religios se împletesc într-o atmosferă melancolică, sugerând un ciclu continuu și inevitabil.