Vremea
are culoarea nopții.
A unei nopți liniștite.
Peste lunile uriașe,
Eternitatea
e fixată pe douăsprezece.
Vremea a adormit
pentru totdeauna
în turnul său.
Ne înșală
toate ceasurile.
Vremea, de acum,
are orizonturi.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura timpului și a eternității, sugerând o perspectivă contemplativă asupra modului în care timpul ne influențează percepția realității. Versurile creează o atmosferă liniștită și introspectivă, invitând la reflecție asupra efemerității și a permanenței.