Pe cerul negru,
culevrine galbene.
Am venit pe lume cu ochi
și mă duc fără ei.
Doamne-al durerii nemărginite!
Și după-aceea,
o lumânare și-un așternut
în pământ.
Am vrut s-ajung acolo
unde ajung cei buni.
Și-am ajuns, Doamne!…
Dar după-aceea,
o lumânare și-un așternut
în pământ!
Lămâiule galben,
lămâiașule,
lasă-ți lămâile
duse de vânt.
De-acum știți totul… Pentru că apoi,
apoi,
o lumânare și-un așternut
în pământ!
Pe cerul negru,
culevrine galbene.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul față de viață și inevitabilitatea morții. Vorbitorul reflectă asupra efemerității existenței și asupra dorinței de a ajunge într-un loc mai bun, dar se confruntă cu realitatea sfârșitului.