Prin porticu-Elvirei
să te văd trecând,
numele să-ți aflu
și să-ncep să plâng.
De ora nouă, cenușie,
ce lună îți goli în sânge
obrazul? Din nea cine-ți strânge
sămânța de flăcări, vie?
Ce ac de cactus scurt sfâșie
cristalul tău asasinând?.
Prin porticu-Elvirei
să te văd trecând,
numele să-ți aflu
și să-ncep să plâng.
Pentru a mă pedepsi pe mine
ce glas în piață se ridică?
Și ce garoafă-nnebunită
peste grămezile de grâne!
O, ce departe sunt cu tine,
și cât de aproape când te duci!.
Prin porticu-Elvirei
să te văd trecând,
numele să-ți aflu
și să-ncep să plâng.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința arzătoare și suferința profundă cauzată de o iubire pierdută. Poetul caută disperat o persoană dragă, simțind o distanță imensă chiar și în apropiere.