Noaptea să vină nu vrea
ca tu să nu vii
iar eu să nu pot pleca.
Dar eu voi pleca
chiar dacă-un soare cu scorpii tâmpla mi-o va mânca.
Dar tu vei veni
cu limba arsă de ploaia de sare.
Ziua să vină nu vrea
ca tu să nu vii
iar eu să nu pot pleca.
Dar eu voi pleca
dându-le broaștelor mușcata-mi garoafă.
Dar tu vei veni
prin ale beznei tulburi canale.
Nici noaptea nici ziua să vină nu vor
ca prin tine să mor,
tu prin mine să mori.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste imposibilă și dureroasă, marcată de suferință și de un sentiment de inevitabilitate a morții. Persoana este prinsă într-o relație toxică din care nu poate scăpa, dar nici nu poate trăi cu ea.