Fata mea s-a dus la mare
să numere pietricele și valuri,
dar s-a întâlnit de-odată
cu fluviul Sevillei.
Între leandri și clopote
se legănau cinci luntri
cu vâslele-n apă
și pânzele-n vânt.
Cine privește din turnul
înhămat, al Sevillei?
Cinci glasuri răspundeau,
rotunde ca niște inele.
Cerul vesel încalecă
râul, din mal în mal.
În văzduh aprins
cinci inele se leagănă.
Sensul versurilor
O fată pleacă la mare, dar călătoria ei o duce într-un peisaj oniric, la fluviul Sevillei. Versurile evocă o atmosferă poetică și misterioasă, plină de imagini vizuale puternice.
