Oraș al meu, dragule, albule! O, zveltule,
Ascultă! Ascultă-mă, și-ți voi da un suflet.
Ia aminte la mine, dulce din fluier zicând.
Acum știu că-s nebun.
Aici sunt un milion de oameni înnebuniți de trafic:
Acest oraș nu e o fată.
Nici n-aș putea cânta, chiar de-aș avea un fluier.
Oraș al meu, dragule
Ești o fată fără sâni,
Ca o trestie-argintie de zvelt.
Ascultă-mă, însoțește-mă!
Și-ți voi da un suflet,
Și vei trăi de-a pururi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de alienare și disconfort într-un oraș aglomerat. Naratorul caută o conexiune spirituală cu orașul, oferindu-i un suflet în schimbul atenției și însoțirii.