Poeții defuncți dorm liniștiți
sub epitafurile lor
și doar atunci tresar de indignare
când i-amintește un nerod de scrib.
Tot așa e și cu florile azvârlite la gunoi
Dacă din întâmplare cineva le ridică.
Erau pornite toate în drum spre mama lor,
spre nimenea acuma sau spre-un buchet gătit
legat cu o ață sau cu un staniol
e coșulețul de alături, fără măcar bucuria
vreunui copil sau vreunui smintit.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra uitării poeților după moarte și a indignării lor când sunt amintiți incorect. Metafora florilor aruncate la gunoi subliniază ideea de pierdere a valorii și a bucuriei.