Eugenio Montale – Motive – II

Poate e vremea să vârâm în barcă
vâslele pentru plicticoasa întâmplare.
De ce s-a risipit atâta vreme oare
când rezultatul era previzibil?.
Big bang-ul trebuie să fi produs
un bubuit înspăimântător
dar și nemaiauzit pentru că nu existau urechi.
Acestea sosiră numai
după multe milioane de milenii.
Adevăr indiscutabil
care ne umple de bucurie
cu excepția ta, pitulicea mea,
care făcuseși cu timpul
un tratat de neprietenie
și l-ai respectat pentru că poate
că merita – cine s-o poată spune?

Sensul versurilor

Piesa reflectă asupra trecerii timpului și asupra unor relații tensionate. Se vorbește despre acceptarea inevitabilului și despre posibile motive ascunse din spatele unor acțiuni.

Lasă un comentariu