„Arsenio (îmi scrie ea) de-aici din Asolo
printre întunecații cipreși gândesc că e ceasul
să înlături dorința atât de aprinsă închinată
mie de a suspenda orice iluzie lumească;
a sosit dimpotrivă vremea să dai drumul pânzelor,
abătându-te de la interdicția judecății.
Nu-mi spune că anotimpul e negru și turturelele
cu aripi vibratorii și-au luat zborul spre sud.
Din aduceri-aminte n-aș mai putea viețui.
Vreau mușcătura gheții mai repede decât
torpoarea ei de somnambule, o, tardive trezitule! ”
Sensul versurilor
O scrisoare către Arsenio exprimă dorința de a renunța la iluzii și de a îmbrățișa prezentul, chiar dacă acesta aduce cu sine durere. Vorbitoarea refuză să mai trăiască doar din amintiri și preferă o confruntare directă cu realitatea, oricât de aspră ar fi.