Un suflu crește, bezna e-n fâșii,
iar umbra ce o lași peste fragila
palisandă se încrețește. Prea târziu.
de vrei să fii tu însăți! Din palmier
un șoarece cade, focu-i la fitil,
pe-ale privirii tale gene lungi.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă nocturnă încărcată de simbolism, sugerând o introspecție profundă și o transformare inevitabilă. Imaginile evocate transmit un sentiment de mister și melancolie, reflectând asupra efemerității și a schimbărilor subtile din viață.
