Bătrâna servitoare analfabetă
și bărboasă cine știe unde e îngropată
putea să-mi citească numele și pe-al său
ca pe niște ideograme
poate nu putea să se recunoască
ici în oglindă
dar nu mă scăpa din ochi
neștiind nimic despre viață
știa mai mult decât noi
în viață ceea ce se câștigă
de o parte se pierde de alta
cine știe de ce îmi amintesc de ea
mai mult decât de toate și de toți
dacă ar intra acum în camera mea
ar avea o sută treizeci de ani și aș țipa de spaimă.
Sensul versurilor
Piesa explorează amintirea unei figuri enigmatice din trecut, o bătrână servitoare, și modul în care această amintire persistă mai puternic decât altele. Versurile reflectă asupra naturii efemere a vieții și a pierderilor inevitabile, sugerând că înțelepciunea poate fi găsită chiar și în locuri neașteptate.