Citesc o teză de licență
despre căderea valorilor.
Cine cade a fost sus, ceea ce era
de demonstrat, dar cine a fost vreodată atât de nebun?
Viața nu-i deasupra ori dedesubt
și nici la mijlocul de drum. Nu știe
de sus sau jos, de plin și gol, ‘nainte
și după. Și nimic din ce-i acum.
Foile rupe-le, aruncă-le-ntr-o cloacă,
licențiat de nimic și vei putea
să spui (poate) că ești viu timp de o clipă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o deziluzie față de valorile convenționale și căutarea unui sens autentic în viață. Protagonistul respinge ideile abstracte și teoretice, preferând o experiență directă și viscerală a existenței.