Să nu ceri niciodată nimănui
Nimic. Să nu ceri celor ce-s sătui
să nu ceri celor ce nu au un prânz
căci unii au mâncat
şi ceilalţi sunt flămânzi.
Rămâi, deci, tu, privind la mese
ca şi cum ai privi un cer întreg
pe care două stele pot fi înţelese
şi altele nimic nu înţeleg.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre a nu cere nimic de la nimeni, mai ales de la cei care nu au sau sunt sătui. Sugerează o acceptare stoică a realității și o contemplare a lumii din jur, cu o înțelegere limitată a sensurilor ascunse.