Prin labirintul crimelor, prin vicii,
prin sânge, printre crini, o, ce firesc
e mersul tău și cât de tineresc,
înalt ca lumea înfruntând suplicii.
Însă mereu știind că lașii, micii,
chiar de-s uriași, nu pot ce-i omenesc
să năruie, fiindcă își găsesc
în chiar făptura lor oglinda fricii.
Tu, Shakespeare, printre flăcări mă conduci.
Dă-mi mâna și arată-mi iar și iară
că omul este mai presus de duci,
că mâna este mai presus de gheară
și că pedepsitoarele năluci
din iarnă ies, suind spre primăvară.
Sensul versurilor
Poezia celebrează puterea spiritului uman de a depăși obstacolele și de a găsi speranță chiar și în cele mai întunecate momente. Shakespeare este invocat ca un ghid, simbolizând încrederea în umanitate și în capacitatea de a transforma suferința în renaștere.