Lacrimile copacilor nu pot să cadă
decât dacă le culeg în pumnii mei.
Cine are urechi, cu ele o să vadă
prin ochii pisicii fără clopoței.
Umblu în vârful inimii, să nu fiu auzit
dar bătăile sale mă dau de gol,
încât lacrimile din pumn mi-au căzut rostogol
și pădurea e acum un râu liniștit.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente profunde și melancolice, folosind imagini poetice din natură. Vorbește despre vulnerabilitate și despre modul în care emoțiile ascunse se pot manifesta în cele din urmă, transformând mediul înconjurător.