Eugen Iustin:
Tocurile-mi sunt
tocurile ușilor
deschise către voi
închise peste văi
ușor peste foi
îmi toc tocul
îmi fac focul
și-mi tot totul.
scriu uși tari
din cuști mari
către piatră și cleștari
ciulini și stejari
către cenușă către jar
că trec dar
le opresc iar
voi priviți-le
prin mințile munților
să le mulțumim lor
Eu sunt doar un pusti ciudat
îmbrăcat în bărbat
deseori confundat cu un poet talentat
sunt doar tâmplar
tocesc tocuri
pentru ușile noastre de prin alte locuri
sunt doar în tâmplă, dar
pocesc becuri
făcând în interior un interior luminos.
Tocurile-mi sunt tocurile ușilor
deschise către voi
închise peste văi
ușor peste foi
îmi toc tocul
îmi fac focul
și-mi tot totul.
:refren x1:
Tâmplar, toc până și mă nasc
Tâmplar scot până și vă las
când întorc tocul să mi le scriu
să cânt un dor din durerea promisă
știi că.. las ușa deschisă, intră.
:oză:
Aud
sunet de tocuri pe hol îmi dau ocol
din frică cu dalta domol dau în gol
stau în cușca-mi, numai din tocuri de uși
tânăr tâmplar tâmpla-mi cască zorii apuși
și ceas din trecuturi îmi ticăie în scânduri un puls
și ce las în sculpturi îmi plânge în chinuri un apus
Auzi
îmi fac eu ferestre și uși la casa ei
din cozi de condei și clipite lipite de clei
și dacă te-ntorci să bați cu dor
în ce poți cuminte
și să nu te mai aud iubito
când îmi strigi: deschide!.
fa-mi pieptul din uși și mâna un toc cu cerneala
fa-mi perne din rumeguș și patul pod peste călimară
cu trac să-ntorc cheia din yala
ieși din mine, ne vedem afară.
:refren x2:
Tâmplar toc până și mă nasc
Tâmplar scot până și vă las
când întorc tocuri să mi le scriu
să cânt un dor din durerea promisă
știi că.. las ușa deschisă, intră
Sensul versurilor
Piesa explorează identitatea artistului ca tâmplar metaforic, care construiește și deschide uși către emoții și experiențe. Versurile exprimă un dor profund și o invitație către introspecție și vulnerabilitate.