De privighetori e orchestra:
„Preludii sonore-ncepură”..
Conduce-un sticlete cu brio
O fină, uşoară-uvertură.
Şi bruna zeiţă a nopţii
Ridică-ncet o cortină
De nouri – de lână, greoi..
Decorul arată-o grădină.
Pe scenă, zefirii şagalnici
(Isteţii şi veseli actori)
Declamă un act de iubire..
(Actriţe-s gingaşele flori).
În fundul decorului, luna
Apare-ntr-un rol de regină,
Iar stele de-argint sunt curtenii;
Măreţi, strălucind se-nchină…
Un ultim acord mai răsună,
Se lasă-o cortină de nori
Şi-aplaudă-n freamăt toţi plopii
(Tăcuţii şi gravi spectatori).
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă nocturnă idilică, transformând natura într-un spectacol artistic. Elementele naturii, precum privighetorile, luna și stelele, sunt personificate și joacă roluri într-o piesă grandioasă, având ca fundal o grădină feerică.