Cântau aseară crinii o simfonie-n alb,
Sonorele potire petale picurau,
ce cadenţat cădeau note muzicale.
Bizara melodie pătrunzător vibra!
Se înălţa-n tăcere şi pătrundea în suflet
un cântec de miresme albe.
(O veştedă petală căzută la o parte,
o notă răzleţită, supărător stridentă,
vibra în dezacord cu grava armonie.).
privighetori, pe-o creangă, tăcute, ascultau
şi, auzind cântarea, şi luna răsărise.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă nocturnă idilică, unde crinii cântă o simfonie, ascultată de privighetori și luminată de lună. Un element discordant, o petală veștedă, tulbură armonia perfectă, sugerând fragilitatea și efemeritatea frumuseții.
