Mă uit dintr-o parte
la sufletul meu,
dar nu-l recunosc.
El are aproximativ 6.14316725… gr.
Iraționalitatea s-a oploșit
și pe-aici.
Nexul ontologic își scoate pârleala hermeneutic.
Trec printr-un soi de realitate apăsătoare (cum spunea
Kierkegaard),
care se reazemă numai pe sine
și chiar insistă asupra-i
confirmându-se și
repetându-se.
La urma urmei, ce pot să mai fac?
Preapoate c-ar trebui
să vă purtați voi cu mine
cam tot (cam așa)
cum mă port eu
cu voi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de alienare și deconectare de sine, explorând concepte filozofice complexe precum iraționalitatea și natura apăsătoare a realității. Naratorul se simte pierdut și repetitiv, căutând o formă de reciprocitate în relațiile cu ceilalți.