Eta Boeriu – Răspuns Era Fiorul

Ne sărutam din zâmbete: ce stele
ne tremurau în ochi prevestitoare?
Fiori prelungi ne străbăteau tulpina:
răspuns erau sau altă întrebare?
Noi ne șopteam petale-n gând și taina
culorii lor ni se rostea doar nouă.
O, cum știam să ne ferim cu schimbul
de spaime și sudoarea lor în rouă
s-o preschimbăm, o, cum știam din lacrimi
un singur cald șuvoi lăsând să plângă
să ne-ncălzim si bucuria-n două
ca pâinea s-o-mpărțim ca să ne-ajungă,
o, cum știam să ne păzim avutul
iubirii noastre ca sidefu – în pântec
de scoică ocrotit, și de departe
cu miere să ne-ntâmpinăm și cântec,
o, câte nu știam și câte
ne-ar fi-nvățat iubirea încă-n dorul
petalelor nespuse niciodată.
Era răspuns, răspuns era fiorul.