Într-o zi cu ea s-a pomenit…
Și-l găsi mai palid și mai grav,
Apoi dânsul constată lucid
că nici ea n-arăta prea grozav.
Mâine, ea urma să plece iară
Înspre Allegau sau spre Tirol
Veselă era din cale-afară,
Mai târziu, i-a spus că simte-un gol.
El o mângâie atunci, tăcut.
„Plângi?”, discret de tot a întrebat.
Se gândeau la anii ce-au trecut
Și, pe urmă, a fost ca altădat’….
Când a doua zi se deșteptară
mai străini erau decât oricând
Mai schimbau o vorbă într-o doară
și mințeau la fiece cuvânt.
În amurg s-au despărțit, în fine,
Și-au făcut bezele, că pleca…
Inimile lor zăceau pe șine,
Trenul lung sub roată le călca…
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație ajunsă la final, marcată de distanță emoțională și minciuni. Cei doi parteneri se despart, conștienți de faptul că dragostea lor a fost distrusă, metaforic, de trecerea timpului și a evenimentelor.