Bătrân și mânios și neputincios
voia să străpungă oi
cărora le dădea strigând
numele dușmanilor
Dar
miop cum era
a străpuns oameni behăind
care îi atârnau greu în suliță
O moară de vânt văzu toate acestea
și îi făcu semn cu dispreț
Atunci își spuse că distrugerea
nu poate fi ispășită decât prin distrugere
El promise solemn oilor
să le răzbune pe aripile morii
Dar moara de vânt era un uriaș
și îl lovi mortal
Sensul versurilor
Piesa descrie un bătrân confuz care, în iluziile sale, atacă oi și oameni nevinovați, confundându-i cu dușmani. În final, este înfrânt de o moară de vânt, simbol al realității pe care nu o poate înfrunta, ducând la moartea sa.