A pus un zid în jurul meu,
Auzeam și căderea buclelor,
Și a plecat imperial,
Viața mea clădindu-se
Deliberat, cum un duce ar vrea
Să schimbe numele regatului,
Dezarmat, îndreptat către,
O ramură de nor.
Vine să mă strige de nu prea departe,
Să ne certăm puțin
Să vadă cele rămase,
Să negustorească ocazionale zâmbete
Să simtă aplecarea-mi spre păreri
Politicos să întrebe,
A cui invitație, nu știi tu
Pe cine a trebuie să refuz?
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de izolare auto-impusă și o reflecție asupra unei relații complicate. Vorbitorul se simte dezarmat și pus în situația de a refuza invitații, sugerând o retragere din interacțiunile sociale și o contemplare a propriei vieți.