Să-mi fie teamă! Dar de cine?
De Moarte? – cum, dar cine-i Ea?
A tatii slugă de acasă
La fel de mult m-ar tulbura.
De viață să mă tem? De Aceea
Care trăirile-mi îndeamnă?
De o Cerească hotărîre
N-ar fi ciudat să-mi fie teamă?.
De Înviere atunci? – Se teme Răsăritul
Să se încreadă în Zori, vreodată?
Decât de teamă stăpânită,
Coroana fie-mi contestată.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema fricii și a temerilor existențiale, punând sub semnul întrebării de ce ar trebui să ne temem de moarte, viață sau chiar de înviere. Sugerează că, decât să fim stăpâniți de frică, ar trebui să ne contestăm propriile limite și credințe.