S-auzi un graur cântând
E sau ceva nespus de sfânt,
Sau – doar banal.
Şi nu-i de vină pasărea;
La fel ea cântă pentru ea
Sau pentru mulţi.
Urechea înveşmântă
Tot ceea ce ascultă
În sur sau alb.
De-i cântecul plin de mister
Sau fără de fior în el,
Decidem noi.
„Melodia e-n copac”-
Zicea un sceptic. Cum să fac?
„Ba nu! E-n noi!”
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că percepția asupra frumuseții și semnificației se află în interiorul observatorului, nu în obiectul observat. Cântecul unui graur poate fi văzut ca sacru sau banal, misterios sau simplu, în funcție de interpretarea individuală. Melodia nu este în copac, ci în noi.