Noi înșine – dragă – eram cununate-ntr-o vară –
De văzut – te-am văzut în Iunie –
Și când Viața ta scurtă s-a încheiat –
A mea – m-obosi și pe mine –.
Și-adâncită în Întunecimea
În care – fără tine – am căzut –
Cineva cu o Faclă în mână
Și mie – un Semn mi-a făcut.
E-adevărat – Viitorul nu ni se-aseamănă –
Casa ta – cu fața la Soare –
În timp ce Oceane e Nordul
Pe a mea știau s-o-mpresoare –.
E adevărat, Grădina ta înflori,
Căci a mea fu pe Ger semănată –
– O navă, noi totuși, Regine am fost
Doar în Iunie – tu-ncoronată –.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele de pierdere și durere după moartea cuiva drag. Vorbitorul reflectă asupra diferențelor dintre viața sa și cea a persoanei decedate, subliniind impactul profund al pierderii.