Înainta călătoria noastră –
Pașii se apropiau fără să știe
De ciudata Răscruce a Ființei –
Eternitate numită – Vecie.
Tăcerea deveni deodată solemnă –
Pasul în neștire drumul își urma –
Orașe îndărăt – și până la Răscruce
Pădure de Morți se-ntindea -.
Nădejde de întoarcere nu mai aveam –
În urmă – zăvorât Drumul – greu –
Flutura înainte Albul Veciei
Și-n fiecare Poartă sta Dumnezeu
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie solemnă spre eternitate, un drum fără întoarcere marcat de prezența morții și a divinității. Sugerează o acceptare a destinului și o contemplare a vieții din perspectiva finalității.