El îți scormone-n suflet precum
Pianiștii cheile-ncearcă
Înainte de-a-ncepe muzica plină –
Îți lovește clapa de clapă –
Ți-antrenează natura fragilă
Pentru mari lovituri din eter –
Ciocănind auzi – de departe –
Apoi mai aproape – Și-atât de încet
Încât ai timp să-ți tragi răsuflarea –
Să simți cum – rece – creieru-ți arde –
Deodată un trăsnet imperial
Ce-ți scalpează sufletul nud –.
Când vântul prinde codrii în gheare –
Universul – e mut –.
1862
Sensul versurilor
Piesa descrie o forță exterioară care pătrunde adânc în suflet, asemenea unui pianist care caută notele potrivite. Această forță poate fi interpretată ca destinul sau o influență puternică ce ne marchează existența, lăsând o amprentă dureroasă, dar transformatoare.