Pe-un deget el întâi m-a sărutat
La mâna care scrie-așa plăcut;
Și de atunci mai albă s-a făcut,
Nu pentru om, căci ea a consemnat
Doar zvon de îngeri. Și-un inel purtat,
Cu ametist, aici, n-ar fi putut
Fi mai prejos decât acest sărut.
Și-al doilea spre frunte a plecat,
Ratând puțin, căzând pe păr ușor,
Un mir atât de bun și prețios
Ce-a precedat coroana de amor.
Și-al treilea s-a scurs pe buze-n jos,
Desăvârșit; și-am spus atunci sonor,
„Iubitule, al meu ești, neîndoios”
Sensul versurilor
Sonetul descrie o serie de săruturi delicate, fiecare având o semnificație profundă. Vorbitorul își declară apartenența necondiționată față de persoana iubită, subliniind sacralitatea și puritatea sentimentelor.