Elizabeth Barrett Browning – Sonetul XXXVI

Când ne-am văzut şi ne-am îndrăgostit
În marmură eu faptul n-am săpat.
Poate-un amor dura ce-a pendulat
Între tristeţi? Nicicum, şi m-am trezit
Negând orice lumini ce-au licărit
Pe al meu drum, şi nu am mai mişcat
Nici chiar un deget. Şi-astfel m-am calmat
Şi tare sunt, dar Domnul a voit
Noi frici să-mi dea.. Ah, adevăr, amor..
Nu pot s-apuc când pumnul mi-e închis,
Sărutul cade între noi uşor;
Nu-l posedăm, căci flacăra s-a stins.
Amoru-i fals când piere ca-ntr-un nor
Acel extaz de steaua ta prezis.

Sensul versurilor

Piesa exprimă dezamăgirea și regretul față de o iubire pierdută. Vorbitorul reflectă asupra momentului în care s-a îndrăgostit, dar recunoaște că acea iubire nu a putut dura, stingându-se ca o flacără. Mesajul central este acela al unei iubiri false, care dispare rapid, lăsând în urmă doar tristețe și frică.

Lasă un comentariu