Drag bard, nu poți s-atingi ce note-a pus
El, Dumnezeu, la Start și la Final,
Pornind și-oprind vacarmul general
Al lumilor ce-apar, zvârlind în sus
Plăcute melodii – leac bun nespus;
Și-acest balsam ce vindecă total
A lumii jale, ca într-un ritual,
Să-l picuri în urechi. Dar Domnu’ a spus
Asta să faci, iar eu să te slujesc.
Cum crezi, Iubite, că utilă-aș fi?
Să cânt nădejdea? Sau să împletesc
Triste-amintiri cu calde melodii?
Cu palmieri sau pini să te umbresc?
Să-ți fac mormânt să uiți de cântec? Zi.
Sensul versurilor
Piesa explorează rolul muzicii ca dar divin și capacitatea ei de a vindeca suferința. Se pune întrebarea despre cum poate un artist să slujească divinitatea prin muzică, oscilând între a aduce speranță și a împleti amintiri triste cu melodii.