Versuri corectate și adnotate
Adânc, străbunu-ncâlcit,rădăcină a tuturorcelor durați, ascuns izvorniciodată privit.Coif de asalt, corn la vânat,stihuri cărunte,frate pe frate mâniat,femei ca lăute.Ram cu ram, strâns se înșiră,liber, nicăieri nu e.Unul, o, suie, suie.Dar tot se rup încă.Sus, drumul însă,se-ndoaie ca liră.
Drag bard, nu poți s-atingi ce note-a pusEl, Dumnezeu, la Start și la Final,Pornind și-oprind vacarmul generalAl lumilor ce-apar, zvârlind în susPlăcute melodii – leac bun nespus;Și-acest balsam ce vindecă totalA lumii jale, ca într-un ritual,Să-l picuri în urechi. Dar Domnu’ a spusAsta să faci, iar eu să te slujesc.Cum crezi, Iubite, că utilă-aș fi?Să … Citește mai mult
Nu suportă vederea Laurei, dar totuși o caută.Sunt animale-n lume ce-au putereca să privească-n soare când lucește;dar pe-altele lumina le orbeșteși ies doar seara când aceasta piere.iar altele au nebuneasca vreresă intre în văpaia ce vrăjește,și astfel mor, căci focul dogorește;la fel și eu, mă ard și simt durere.Nu pot răbda lumina ce seducepe care-această … Citește mai mult
Cine-mi va crede versu-n viitor?Era cu al tău farmec împlinit.Poezia-n timp devine un cavou,Fără trăire, te-a-njumătățit.De-aș descrie chipul tău frumos,Enumerându-ți fiecare har,Cei ce-or veni mi-ar spune: „Mincinos:Pe-aici chipuri de înger nu apar.”Și ce-aș fi scris, îngălbenit de vremi,Vor fi scorneli de bătrânel limbut,Iar farmecele tale – aiureli,Cum se scriau poemele-n trecut.Dar dacă un copil ai … Citește mai mult
Cine să creadă versul meu cândvaDacă te-aș lăuda fără încetare?Căci, mai curând, cu el aș îngropaȘi viața ta și meritele tale.Dac-aș găsi pentru frumos cuvinteVirtuțile să-ți număr de-aș putea,Vor spune-atunci: ”Poetul ăsta minte –Nicicând n-a existat așa ceva”.Opera mea ar fi, în timp, blamatăCa vorbă goală, de bătrân inept,Iar lauda ce-ți fac, consideratăExagerare-n metru desuet.Dar … Citește mai mult