Draga mea lume cu soare,
Mândră ești, dar trecătoare,
Draga mea lume cu vânt,
Mândră ești, dar treci curând.
Tinerețe, cum te treci
Ca iarba după poteci,
Tinerețe, cum te duci
Ca toamna frunza din nuci.
Așa-i omul trecător,
Astăzi ești și mâine mori,
Și-așa-i omul ca și-o floare,
Când îi vine ceasul moare.
Trece lumea, treacă-n pace,
Ce-am făcut nu pot desface,
Trece lumea, trec și eu,
Ce-am făcut nu-mi pare rău.
Refren:
Am trăit pe lume
Și rele, și bune,
Suflețelu-mi geme
Că mă trec devreme,
Eu sunt pe pământ
Ca o frunză-n vânt,
Cu cântecul dulce
Viața mi se duce.
Sensul versurilor
Cântecul reflectă asupra naturii trecătoare a vieții și a tinereții, acceptând destinul cu un amestec de regret și împăcare. Vorbitorul își exprimă sentimentul că viața trece repede, asemenea unei frunze în vânt, dar nu regretă ce a făcut.